am citit atunci ceva super-decent in dilema care sustinea super-convingator ca nu ar strica nimanui simbolurile crestine si in fond umane ale icoanelor din scoli. un exemplu. ceva la fel de bine argumentat in alte reviste, despre dificultatea separarii intre propaganda majoritatii ortodoxe si etalarea pur artistica, care ar putea indemna la moralitate. ce e clar e ca un simbol religios nu e doar o opera de arta si ca destule arme s-ar descarca instantaneu intr-un cazino daca din buzunar s-ar scoate doar un telefon mobil de generatie mai veche:)
la ce e buna discutia asta? la multe
pot niste adolescenti sa o poarte rezonabil?
da, cu putina atentie la termeni, cu multa lectura si umor:)
am o opinie formata deja? da
prima intrebare pe care v-o adresez: la ce bun crucea din spatele dlui presedinte al camerei deputatilor? pentru a arata ca religia majoritara din romania este cea ortodoxa sau pentru a sta de straja la inspiratia alesilor nostri?
pana una alta, subiectul dezbatut in partea a doua a conferintei Regula majoritatii ar trebui amendata?
m-a vrajit o idee despre ce inseamna "spatiu public", inclusiv citatul din atach adicatelea, citire placuta.
2 comentarii:
Salut,
Sunt Victor. Ma gandeam zilele astea la simbolurile religioase si la scandalul care a fost la noi in tara cand Emil Moise a venit cu ideea eliminarii lor. In principal am vazut cum cei care erau impotriva simbolurilor religioase (ma refer la cateva zeci de comentarii pe care am stat sa le citesc dupa ca am citit diverse stiri pe aceasta tema) se erijau in oameni moderni, rationali, progresisti, iar ceilalti care sustineau simbolurile religioase cadeau in capcana de a prelua rolul celor traditionalisti, retrograzi. Din punctul meu de vedere a pune problema in termenii separarea religiei de stat vs. libertatea de exprimare este cel putin simplist. Desi, daca stai sa te gandesti ambele parti par sa sustina ideea de libertate, unii prin interzicere si egalizare de tip comunist, iar ceilalti fie prin o solutie barbara care sa satisfaca majoritatea fie printr-o metoda de free for all (genul de solutie pasiva, daca vrei sa pui pe perete simbolul religios care reprezinta unicornul roz invizibil....foarte bine). Practic ma gandesc ca afirmatorii si negatorii ar putea ajunge in situatia de a se intrece sa demonstreze care solutie asigura o mai larga libertate.
Desigur, cred ca intr-un meci consistent ar mai trebui sa apara problema pana unde ar putea merge statul in reglementarea afisarii simbolurilor religioase. Biroul directorului unui liceu nu ar trebui sa aiba nici o icoana pe el pentru ca un parinte care vine in audienta ar putea sa se simta ofensat? In cancelarie nu ar putea sa fie o cruce pentru ca unul dintre profesori este de alta religie? Cred ca aici se vede cel mai bine conflictul dintre libertatea majoritatii si libertatea minoritatilor. O alta problema ar fi daca, adoptand o viziune moderata vizavi de afisatul simbolurilor religioase, nu ai perimite ca anumite religii mutual exculsive sau pur si simplu conflictuale sa intre in contact una cu alta. Cu alte cuvinte, s-ar putea ca astfel sa creezi campul de lupta in care toate diferentele culturale sa fie substrat pentru violenta si neintelegere. Un exemplu edificator ar fi felul in care este perceput Isus Hristos in religiile crestina, iudaica si musulmana: fiul lui Dumnezeu si profet parca. Sa zicem ca metoda interzicerii simbolurilor ar avea ca analog atitudinea de a nu aduce in discutie un anumit subiect cand ai anumiti musafiri pentru a preveni conflictul. Provoaca violenta, deci nu vorbim despre asta...
sal victor
si eu am observat inversunarea si impartirea in taberele de care zici. in plus, stiu ca o a treia tabara zice ca problema nu exista si ca a fost imprumutata din tot felul de motive, ca un fel de snobism:)
cica vor avea un interviu colegii nostri cu emil moise, sa vedem daca vor reusi sa il prinda, as fi curioasa.
in rest, salutari
Trimiteți un comentariu