conditia de baza e sa aiba sanse de viatza pe oricare dintre pozitii, afirmatoare si negatoare. sunt multe teme care doar aparent indeplinesc conditia asta, si uneori afli doar dupa ce incepi sa o zgaltai. in timp ti se dezvolta un al 6-lea simt prin care, dupa o cercetare ce variaza in functie de exoticul domeniului, afli daca merita abordata sau daca trebuie imbunatatiri de formulare. (ultima tema care m-a facut sa zambesc este daca operatiile estetice ar trebui interzise)
virgule, topica, prepozitii in plus sau in minus, conjugarea folosita, toate conteaza ca o tema sa arate ok. uneori dureaza cateva zile pana esti impacat cu varianta (prietenii stiu de ce)
cred ca primul debate in care am realizat ca lumea se misca si ca legile internationale se aseaza uneori in urma faptelor, a fost tema din anii 90 despre interventia militara nato in serbia, in care notiunea de suveranitate (spre exemplu) a unui stat nu mai avea intaietate cand era vorba de crime impotriva umanitatii. intre timp s-au intamplat multe..
sunt temele de debate din competitii doar niste pretexte de exersat o tona de abilitati pentru practicanti, sau pot fi mai mult decat atat? o tema buna permite si exercitiu, dar poate aduce in dezbatere subiecte actuale. iar o tema excelenta te poate pune pe ganduri:)
nu mi-ati raspuns la intrebarea finala din postul "nu tre sa confiscam peretzii pentru majoritate", oricum l-am invitat si pe dl presedinte al camerei deputatilor sa ne raspunda pe blog:)
intre timp,
5 comentarii:
Salutari tuturor,
La rugamintea lui Iustin, o sa va scriu si eu cateva lucruri despre ideile mele referitoare la motiune. Dar inainte de asta, va rog sa va duceti la adresa:
http://www.amherst.edu/~bstate09/Debate/
unde v-am pregatit ceva goodies, adica vre-o 6-7 articole pe care le-am gasit intr-o juma' de ora pe Google Scholar, si care mi s-au parut interesante. Am mai comandat un alt articol din European Human Rights Law Review, care mi se pare ca e foarte la obiect, si care probabil pana deseara va fi gata scanat.
Eu unul nu mai practic debate-ul de trei ani de zile, asa ca mai degraba va pot oferi niste opinii partizane. In primul rand, sa incep foarte "neprofesionist" cu parerea mea absolut personala despre subiect. Eu inclin puternic pe negator, si argumentul care ma convinge este cel clasic referitor la asigurarea egalitatii intre cetateni. In aproape fiecare societate avem de a face cu o majoritate de o anumita confesiune (practicanta sau nu) si o multime de minoritati religioase. A permite simbolurile religioase in institutiile publice echivaleaza, in opinia mea, cu tirania majoritatii, pentru ca in mod tipic sunt simbolurile majoritare a caror prezenta va prima. De asemenea, cred ca o dezbatere adevarata poate avea loc numai pe subiectul simbolurilor sanctionate oficial, cum a fost cazul icoanelor in scoli din Romania, si nu a acelor simboluri pe care un cetatean sau altul doreste sa le poarte; altfel am ajunge foarte departe cu ingradirea libertatii de exprimare. Mergand pe aceste definitii, o sa examinez problema din trei puncte de vedere: legalistic, social-psihologic si sociologic.
Prima si cea mai slaba directie argumentativa in opinia mea ar fi cea clasica referitoare la drepturile si libertatile oricarui cetatean. Bineinteles, cu totii avem libertate de constiinta, si avem dreptul de a refuza intruziunea religiei majoritare daca nu ne identificam cu ea. Daca merg pe strada si ma “ataca” un adventist, catolic sau ortodox fanatic incercand sa ma convinga de adevarul taberei lui, am posibilitatea sa trec pe partea ailalta a strazii. Nu si intr-o institutie publica, unde trebuie cu necesitate sa ma aflu la un anumit punct. Din experienta personala, ca persoana non-religioasa cu experienta unui spatiu public fara icoane & stuff, ma simt intr-adevar agasat in anumite institutii din Romania, nu ca asta ar fi un argument in dezbatere.
Mai departe, din punct de vedere social-psihologic, ca la asta ma pricep mai bine, as aduce in discutie teoria identitatii sociale formulata in anii ’80 de Tajfel, care explica formarea prejudecatilor prin identificarea subiectilor fie cu un in-group dominant (majoritatea religioasa) sau cu un out-group. Granita dintre in- si out-group este bineinteles complet arbitrar formata, dar ea capata cu atat mai multa semnificatie cu cat este codificata social, ori prezenta unor simboluri religioase (probabil ale majoritatii dominante), va intari automat distinctia dintre in- si out-group si va da forta si mai mare stereotipurilor religioase.
Mai mult, sociologic vorbind, prezenta unor simboluri religioase majoritare marcheaza respectivul spatiu ca fiind “by default” al acelei majoritati religioase. Prezenta unei cruci pe perete comunica mesajul: normal este Crestinismul, iar ateul, musulmanul sau evreul sunt marcati ca devianti de la acest normal. Termenul de “normal” este bineinteles problematic, pentru ca multi ar putea argumenta ca majoritatea stabileste ce este normal: chiar asa, acest concept nu poate fi impus asupra unor minoritati doar pentru ca majoritatea asa doreste. Simbolurile religioase in institutiile publice, cu alte cuvinte, creeaza un cod care discrimineaza, ideatic vorbind, intre majoritari si minoritari.
Subliniez din nou, in mod tipic majoritatea religioasa va primi cea mai mare expunere a simbolurilor sale. In afara restrangerii, dar relevant pentru argumentul anterior, va reamintesc ca in Franta, simbolurile religioase au devenit subiect de controversa doar atunci cand un grup subordonat (Musulmanii) a vrut sa isi exhibe religia in scoala; purtarea crucifixelor majoritare a fost interzisa doar ca o masura de egalitate intre cele doua grupuri, dar nimeni nu a ridicat problema lor (sau nu a fost luat in serios) in trecut.
In privinta negatorului, poate as lua o restrangere mai mare, focalizandu-ma si pe obiecte vestimentare, unde putem argumenta ca interzicerea lor in spatiile publice ar echivala cu interzicerea practicarii anumitor religii care necesita un anumit cod vestimentar din partea credinciosului. De exemplu, religia Sikh cere aderentilor de sex masculin sa poarte tot timpul zilei un turban pe cap, si asta a dat nastere la controverse in Marea Britanie. Bineinteles, o femeie musulmana trebuie sa se acopere, femeile hinduse poarta henna, la fel cum si catolicii isi pun cenusa pe frunte in Miercurea Cenusii (Ash Wednesday). Dincolo de aceste puncte legate de imbracaminte, nu stiu cum as apara prezenta simbolurilor religioase in institutiile publice; poate doar ca expresie a diversitatii unei anumite comunitati. Daca, spre exemplu, autoritatiile locale din Stockholm ar decide ca in fiecare institutie sa fie prezente impreuna crucea, semiluna, steaua lui David, simboluri budiste, hinduse, Sikh si Baha’i, precum si un simbol secular, pentru a exprima diversitatea religioasa si culturala a comunitatii, probabil ca ar fi acceptat chiar si de majoritatea liberalilor suedezi. Asta e complet diferit de prezenta unui simbol majoritar, bineinteles, si poate doar asa ar putea fi o practica sustenabila.
Cu prietenie,
Bogdan State
bogdan@peace.ax
in sfarsit ceva text care imi mai aduce inima la lok
multumim bogdan really helped a lot. si 10x pentru articole they`re great si sa ne tii pumnii
succes la forum, ma gandesc la voi! :D si sa-mi spuneti daca mai aveti nevoie de ceva articole, daca imi lasati niste keywords care va intereseaza I can do my best sa va gasesc ceva articole interesante.
sper că sunteţi conştienţi de faptul că e destul de greu până se adună cât mai multe minţi care să-şi pună ideile în slujba unei bune reprezentări a României la o competiţie internaţională, şi asta nu din cauza orgoliilor, cât a timpului redus pe care-l are fiecare dintre noi şi pe care încercăm să ni-l drămuim cumva pentru a ajunge pentru tot ceea ce ne propunem...
trec peste aceste scuze, vă doresc baftă multă la forum! şi postez şi eu câteva idei, în viteză, asupra subiectelor:
1. pro: oricâte definiţii filosofice sau politice au fost folosite de-a lungul timpului, libertatea se reduce cumva la o "lipsă a constrângerilor", iar a opri pe cineva să-şi expune valorile, crezurile, opiniile înseamnă o cenzură inacceptabilă... mai ales în instituţiile publice, cele care ar trebui să fie un model pentru sfera privată... cât despre faptul că ar deranja pe cei care nu au de-a face cu religia...ar trebui să se gândească la realitatea din învăţământ, unde întreg sistemul este construit în jurul teoriilor biologiste, ştiinţifice, iar creaţionismul nu se are în vedere la nici un fel în programă...
2. contra: problematic este cum şi cine va monitoriza aceste afişări... spaţii, locuri, cne are voie?-... de ce nu acordăm spaţii tuturor religiilor? ... oricât de puţini membrii ar avea? ... cum evităm practicarea de abuzuri de putere ale celor din religia dominantă?...
şi sunt convins că aţi mai găsit voi multe sau că veţi găsi în zilele rămase....
BAFTĂ MULTĂ şi să ştiţi că Debate Club Asociaţia Pentru Comuntate din Covasna e alături de voi şi vă ţine pumnii!
Trimiteți un comentariu